Pe urmele lui Che Guevara în Congo

Che Guevara in CongoLa cincizeci de ani după ce Ernesto Che Guevara a debarcat în Congo, astăzi Republica Democratică Congo, pentru a-i învăţa pe congolezi să facă revoluţie, jurnaliştii de la AFP au mers pe urmele lui, pentru a vedea în ce fel şi-l amintesc localnicii. Che Guevara a fost speranţa unei vieţi mai bune pentru congolezi, care nu a venit niciodată, iar experienţa sa de şapte luni pe tărâmul african a fost considerată un eşec.

„A venit ca prieten şi ca iubitor al revoluţiei. A petrecut alături de noi o perioadă în pădure, dar a constat că liderii noştri nu aveau maturitate politică şi a preferat să plece”, îşi aminteşte Andre Shibunda, unul dintre puţinii oameni care mai ştiu că Che a susţinut revoluţionarii congolezi. Andre Shibunda trăieşte acum la Baraka, pe malul lacului Tanganika şi este membru al Partidului Popular pentru Reconstrucţie şi Democraţie, formaţiunea politică a preşedintelui Joseph Kabila.

În Jurnalul din Congo, Che nota că oraşul purta încă urmele relativei sale prosperităţi trecute, dar că toată lumea era ruinată de război. Astăzi nu au mai rămas nici urmele propserităţii, e doar sărăcie lucie.

Andre Shibunda avea cel mai probabil 17 ani pe 24 aprilie 1965, atunci când trimisul special al lui Fidel Castro a ajuns în Congo, alături de o mică trupă de cubanezi cu origini africane, pentru a-l susţine pe Laurent-Désiré Kabila (tatăl actualului preşdinte) şi rebeliunea sa contra capitalei, atunci Leopoldville, acum Kinshasa. Sosirea lui Che Guevara în Congo a avut loc la capătul celor cinci ani de război civil care au urmat declarării independenţei de Belgia a ţării.

După ce s-a debarasat de trei dintre principalii săi rivali, generalul Joseph-Désiré Mobutu, pe atunci omul americanilor, a preluat puterea pe 24 noiembrie 1965, la doar trei zile după ce revoluţionarul şi gherila sa traversau lacul Tanganika în sens invers, spre Tanzania. Mobutu a avut puterea timp de 32 de ani, până când a fost îndepărtat de Laurent-Désiré Kabila.

Andre Shibunda îşi aminteşte de perioada în care avansarea trupelor guvernamentale a grăbit retragerea combatanţilor străini: „Îi ajutam să transporte muniţiile. Când a plecat Che Guevara, avea loc o mare bătălie, era aproape haos”. Dar înainte de asta, povesteşte congolezul, Che Guevara a brăzdat toată regiunea, pentru a preda atât politica, cât şi mânuirea armelor.

Pe dealurile din Fizi, la 50 de kilometri de Baraka, rezistă mai multe clădiri administrative coloniale, despre care Che Guevara vorbea în jurnalul său. Pastorul Floribert Milimba a povesteşte că a fost înrolat cu forţa, când avea în jur de 10 ani şi că a părăsit războiul în anii 80. „Mâncam cu greu şi prost în maquis. Ni s-a spus că acest alb (Che Guevara) avea să ne ajute şi o să ne furnizeze arme”, şi-a amintit bărbatul. „Venirea s-a a adus mari speranţe”, a adăugat el.

Azzia Tabu nu îşi mai aminteşte multe lucruri despre Che Guevara. Dar îşi aminteşte că a dansat, alături de alte femei, în cinstea eroului revoluţionar.

Fostul general Lwendema Dunia era un simplu soldat atunci când Che a ajuns în Congo. Che Guevara „ne-a învăţat cum să facem revoluţie. Ne-a format militar şi ne-a învăţat politică”, a povestit bărbatul, care are acum în „jur de 80 de ani”.

La scurt timp după ce a ajuns în Cuba, Che Guevara a fost cuprins de îndoieli. Rezistenţa din maquis era complet dezorganizată, oamenii nu ştiau să tragă cu armele şi se retrăgeau rapid în contact cu duşmanul. Erau vizibil mai interesaţi de alcool şi de femei decât de victoria maselor. Generalul Dunia spune că în luptă „cubanezii erau la fel de curajoşi ca şi localnicii”. Iar când au început răpirile şi idealurile revoluţiei erau călcate în picioare, au plecat.

Anna Binti Shabanti nu reuşeşte să îşi amintească prea multe lucruri. Dar este sigura că s-a alăturat revoluţionarilor din convingere. Femeia l-a recunoscut, emotionata, pe Che Guervara într-o fotografie, dar nu ştia, la fel ca şi ceilalţi interlocutori ai jurnaliştilor, că a fost ucis în Bolivia, în 1967: Fotografia asta îmi aminteşte de ideile pe care ni le-a lăsat şi de revoluţia noastră. N-am câştigat, dar sper că va veni într-o zi să ne elibereze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *