Principalii protagonişti ai războiului din Yemen

Razboi in YemenRăzboiul din Yemen este departe de a se încheia. Ţara este în haos, împărţită între preşedintele legitim, Mansour Hadi şi fostul preşedinte Ali Abdallah Saleh, rebelii houti, partidul islamist al-Islah, dar şi Al-Qaida şi ISIS. Publicaţia franceză l’Express face o trecere în revistă a principalilor protagonişti ai războiului din Yemen.

Masour Hadi, preşedintele legitim

După ce a fost, timp de 17 ani, vicepreşedinte al Yemenului, Abd Rabo Mansour Hadi devine primul preşedinte al statului ales prin sufragiu universal, după revolta din primăvara lui 2011. Legitimitatea lui este relativă, fiind singurul candidat la alegerile din 2012. „Mansour Hadi este un personaj relativ slab, izolat, care nu dispune, în afara susţinerii verbale a comunităţii internaţionale, de nicio reţea de putere”, a explicat pentru l’Express politologul François Burgat.

Mansour Hadi nu este susţinut nici măcar în regiunea sa de origine, fostul Yemen de Sud, care îi reproşează că a reprimat în timpul mandatului său mişcarea sudistă, iar că înainte de asta, în calitate de ministru al Apărării, a lansat chiar o ofensivă militară împotriva celui mai important oraş din regiune, Aden. Cu toate astea, Hadi s-a refugiat la Aden după ce capitala Sanaa a fost cucerită de rebelii houti.

Confruntat cu avansare hutiştilor către sud, Hadi a cerut o intervenţie militară a monarhiilor sunite din Golf, înainte de a se refugia în Arabia Saudită. „Intervenţia saudiţilor nu îl va re-legitima pe Hadi, care ca va rămâne în memoria colectivă drept cel care a solicitat o intervenţie străină în detrimentul suveranităţii ţării”, consideră cercetătorul Laurent Bonnefoy, specialist în istoria Yemenului.

Rebelii houti

Mişcarea rebelă houti îşi are originile în comunitatea zaydită, o ramură a şiismului. Prezentă în nordul ţării, mişcarea reprezintă o treime din populaţie. Această comunitate a constituit, timp de mai mult de 1000 de ani, aristrocraţia religioasă şi politică de la conducerea Yemenului. La începuturile sale, mişcarea denunţa marginalizarea zaydiţilor de către fostul preşedinte Ali Abdallah Saleh, reproşându-i şefului statului că se supune exigenţelor de securitate cerute de SUA, după atentatele de la 11 septembrie. Între 2004 şi 2010 au avut loc mai multe confruntări violente între rebelii houti şi forţele guvernamentale.

Numită Ansarullah (partizanii lui Dumnezeu), miliţia houti este condusă de Abdel Malek al-Houthi, fratele fondatorului mişcării, cel care i-a dat şi numele, Hussein Badr Eddine al-Houthi.

Într-o bruscă schimbare de alianţă, rebelii houti s-au aliat, în ultimele luni, cu partizanii fostului preşedintele Saleh, pentru a înfrunta coaliţia la putere de la revoltele din 2011. Începând din vara anului 2014, miliţiile houti au câştigat teren în nord, au intrat în Sanaa şi şi-au întins influenţa spre vestul şi centrul Yemenului. În februarie 2015, au cucerit palatul prezidenţial, au dizolvat parlamentul şi au instalat noi conducători. Neoficial, Ansarullah este susţinută de Iran.

Ali Abdallah Saleh

Intrigant fără pereche, Ali Abdallah Saleh a condus timp de 33 de ani Yemenul şi se lăuda că poate dansa cu şerpii. A supravieţuit războiului cu sudul din 1994, şi-a impus puterea în faţa confederaţiilor tribale şi a obţinut protecţia Washingtonului.

Îndepărtat de la putere în urma mişcării populare din 2011, Saleh continuă să se bucure de simpatia unei mari părţi a armatei şi administraţiei. El a refuzat să trăiască în exil după alegerile din 2012 şi a rămas preşdinte al partidului său, Congresul Popular General. Saleh s-a aliat cu rebelii houti, după ce mult timp s-a luptat cu ei, pentru a face faţă islamiştilor din Al-Islah. Alianţa nu are şanse de succes, în timpul anilor, ura dintre cele două tabere s-a consolidat, dar Saleh vrea să fie pregătit să se întoarcă la putere. După începrea bombardamentelor coaliţiei condusă de saudiţi, Saleh a cerut, fără să-l fi întrebat nimeni, o încetare a focului şi a propus Emiratelor Arabe Unite un dialog cu protagoniştii yemeniţi ai conflictului.

Al-Islah

Al-Islah a fost fondată în 1990, a doua zi după unirea Nordului cu Sudul. Mişcarea are trei puncte de sprijin: elitele tribale conservatoare, reţelele de oameni de afaceri şi o ramură ideologică legată de Fraţi Musulmani. Al-Islah a participat la mai multe guverne de coaliţie, iar din 2000 a intrat în opoziţie. Al-Islah dispune de resurse electorale şi financiare solide, dar şi de capital în sectoarele umanitar şi educaţional. Aceste resurse i-au permis să joace un rol important în mişcarea tineretului revoluţionar din 2011, chiar dacă nu a fost la originea revoltei. Al-Islah coloborează cu guvernul instalat după căderea lui Saleh, dar a preferat să rămână în linia a doua. Cea mai importantă figură a mişcării este Tawakol Karman, câştigătoare a premiului Nobel pentru Pace în 2011.

În faţa avansării hutiste, al-Islah a constituit un Bloc al Salvării Naţionale, împreună cu partidul naserian (panarab), Al-Raşad (salafist) şi grupări membre ale Mişcării sudiste, care pledează pentru autonomia sudului ţării.

Al-Qaida şi ISIS

ISIS şi-a făcut o intrare răsunătoare în Yemen, revendicand două atenate la moschei din Sanaa, frecventate de către fideli zaydiţi, atentate soldate cu 142 de morţi. ISIS a intervenit astfel pe terneul controlat de Al-Qaida în Peninsula Arabică (AQPA). AQPA a luat naştere în 2009, prin fuziunea ramurilor saudită şi yemenită ale reţelei sunite. Prezentă puternic în sudul şi sud-estul Yemenului, AQPA multiplică răpirile şi atentatele contra armatei. De asemenea, AQPA a revendicat mai multe atentate antioccidentale, printre care şi cel de la redacţiea publicaţiei Charlie Hebdo, în 7 ianuarie.

SUA duc de mai mulţi ani, cu susţinerea autorităţilor de la Sanaa, o luptă cu AQPA, în special prin intermediul dronelor. Mai mulţi conducători ai mişcării teroriste au fost ucişi de drone, dar au existat şi multe victime colaterale, ceea ce a înverşunat populaţia contra Statelor Unite şi puterii de la Sanaa.

În ultimul timp, al-Qaida a profitat de avansul hutistilor pentru a se poziţiona drept singura forţă capabilă să reţină avansare şiită. Deşi intervenţia coaliţiei ţărilor din Golf a eclipsat provizoriu AQPA, jihadiştii ar putea profita de dezordinea din ţară pentru a-şi consolida poziţiile.

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.